| 1.
|
D'OCTOR, doctori, s.m. 1. Persoană cu studii superioare care se ocupă cu vindecarea, tratarea sau prevenirea bolilor umane si animale; medic. 2. Titlu stiinţific înalt acordat de o instituţie academică sau de învăţământ superior; persoană care are acest titlu. 3. (Fam.) Persoană foarte pricepută într-un domeniu. 4. (Bot., reg.; în forma doftor) Arbust mediteraneean si tropical din care se extrage saburul (Alo:e vera). [Var.: ( 1, pop.) d'oftor s.m.] - Din lat. doctor, fr. docteur. Cf. germ. Doktor. Sursă
: DEX'98
( 52635)
- claudia |
| |
| 2.
|
D'OCTOR s. medic, (înv.) vraci.
Sursă
: Sinonime
(182160)
- siveco |
| |
| 3.
|
d'octor s. m., pl. d'octori; abr. dr.
Sursă
: DOR
(241453)
- siveco |
| |
| 4.
|
D'OCTOR ~i m. 1) Persoană, cu studii superioare de specialitate, care profesează medicina; medic. 2) Grad stiinţific superior. 3) Persoană care posedă titlul stiinţific superior. ~ în istorie. ~ în filologie. 4) fam. Persoană care vădeste cunostinţe profunde într-un domeniu de activitate. /<lat. doctor, fr. docteur
Sursă
: NODEX
(332571)
- siveco |
| |
|
|